SUCITÚRĂ, sucituri, s. f. Faptul de a (se) suci. ♦ Cotitură (a unui drum). – Suci + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SUCITÚRĂ s. v. răsucire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUCITÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, gânj, întorsătură, întortochetură, jurubiță, luxare, luxație, ocol, răsucitură, scrânteală, scrântire, scrântitură, scul, serpentină, sinuozitate, sucire, șerpuire, șerpuitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sucitúră s. f., g.-d. art. sucitúrii; pl. sucitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink