SUBZISTÉNT, -Ă, subzistenți, -te, adj. (Livr.) Care subzistă, care se menține, care rămâne. – După fr. subsistant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBZISTÉNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care subzistă; care rămâne în vigoare. /<fr. subsistent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBZISTÉNT, -Ă adj. Care subzistă, care se menține. [Cf. fr. subsistant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBZISTÉNT, -Ă adj. care subzistă, care se menține, durează. (< fr. subsistant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

subzistént adj. m., pl. subzisténți; f. sg. subzisténtă, pl. subzisténte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink