SUBZISTÉNȚĂ s. f. Faptul de a subzista; (concr.) cea ce servește la asigurarea existenței materiale; hrană. ◊ (Înv.) Serviciu de subzistență = serviciu care se îngrijea de aprovizionarea cu alimente și cu mijloace de întreținere a unei unități militare. – După fr. subsistance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBZISTÉNȚĂ f. livr. 1) Caracter subzistent. 2) (cu sens colectiv) Mijloace materiale necesare traiului; mijloace de întreținere. [G.-D. subzistenței] /<fr. subsistance, lat. subsistentia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBZISTÉNȚĂ s.f. Ceea ce servește la întreținere; hrană. [Cf. fr. subsistance, lat. subsistentia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBZISTÉNȚĂ s. f. faptul de a subzista. ◊ ceea ce servește la întreținerea vieții; hrană. (< fr. subsistance, lat. subsistentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBZISTÉNȚĂ s. întreținere, trai. (Mijloace de ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

subzisténță s. f., g.-d. art. subzisténței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink