SUBORDONATÓR, -OÁRE, subordonatori, -oare, adj. Care subordonează, care are ceva sau pe cineva în subordine. Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă propozițiile subordonate de propoziția regentă – Subordona + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBORDONATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care subordonează; care are în subordine. ◊ Conjuncție ~oare conjuncție de subordonare. /a suborona + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBORDONATÓR, -OÁRE adj. Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă de propoziția regentă propozițiile subordonate. [< subordona + -tor, cf. it. subordinatore].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBORDONATÓR, -OÁRE adj. care subordonează. ♦ conjuncție õare = conjuncție care stabilește un raport de subordonare (2) între propozițiile subordonate și regentă. (< subordona + -tor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

subordonatór adj. m. (sil. mf. sub-), pl. subordonatóri; f. sg. și pl. subordonatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink