SUBÓRDIN, subordine, s. n. 1. Subdiviziune a unui ordin în sistematica științelor naturii. 2. (În loc. adj. și adv.) în subordine sau în subordinele cuiva = (aflat) într-un raport de subordonare față de cineva sau de ceva. – Sub¹- + ordin (după fr. sous-ordre).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBÓRDIN ~e n. biol. Categorie sistematică intermediară între ordin și familie. [Sil. sub-or-] /sub- + ordin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBÓRDIN s.n. (Biol.) Subdiviziune a unui ordin. [< sub- + ordin, după fr. sous-ordre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBÓRDIN s. n. (biol.) categorie sistematică inferioară ordinului. (după fr. sous-ordre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

subórdin (subdiviziune a unui ordin) s. n. (sil. mf. sub-), pl. subórdine
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink