SUBCONTRARIETÁTE, subcontrarietăți, s. f. (Log.) Raport între judecata particular-afirmativă și cea particular-negativă, caracterizat prin faptul că nu pot fi ambele false, dar pot fi ambele adevărate. [Pr.: -ri-e-] – Sub¹- + contrarietate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBCONTRARIETÁTE s.f. (Log.) Raport de subcontrarietate = raport între o judecată particular-afirmativă și una particular-negativă, caracterizat prin aceea că nu pot fi ambele judecăți false, dar pot fi ambele adevărate. [Pron. -ri-e-. / < sub- + contrarietate].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBCONTRARIETÁTE s. f. (log.) raport de ~ = raport între o judecată particular-afirmativă și una particular-negativă, prin aceea că nu pot fi ambele judecăți false, dar pot fi ambele adevărate. (< sub- + contrarietate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

subcontrarietáte s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. subcontrarietății; pl. subcontrarietăți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink