SUBALTÉRN, -Ă, subalterni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este subordonată altei persoane (într-o slujbă, într-o muncă), care lucrează sub ordinele altuia mai mare în grad. – Din fr. subalterne.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBALTÉRN ~ă (~i, ~e) și substantival Care se subordonează unui șef; aflat în subordinile altuia, superior în grad. /<fr. subalterne
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBALTÉRN, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este subordonat altuia mai mare în grad. [< fr. subalterne, cf. lat. sub – sub, alter – altul].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBALTÉRN, -Ă adj., s. m. f. (cel) care este subordonat altuia mai mare în grad. (< fr. subalterne, lat. subalternus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBALTÉRN adj., s. inferior, subordonat. (E ~ul lui la serviciu.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Subaltern ≠ șef
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

subaltérn adj. m., s. m. (sil. mf. sub-), pl. subaltérni; f. sg. subaltérnă, pl. subaltérne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink