SUBALIMENTÁT, -Ă, subalimentați, -te, adj. Hrănit (sistematic) în mod insuficient; subnutrit. – V. subalimenta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBALIMENTÁT adj. v. subnutrit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBALIMENTÁ, subalimentéz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alimenta (sistematic) în mod insuficient din punct de vedere calitativ și cantitativ. – Sub¹- + alimenta (după fr. sous-alimenter).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SUBALIMENTÁ ~éz tranz. A alimenta sub normă; a hrăni insuficient. [ Sil. sub-a-] /sub- + a alimenta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBALIMENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) alimenta insuficient. [< sub- + alimenta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBALIMENTÁ vb. tr., refl. a (se) alimenta în mod insuficient. (după fr. sous-alimenter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBALIMENTÁ vb. (rar) a (se) subnutri.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

subalimentá vb. (sil. mf. sub-), ind. prez. 1 sg. subalimentéz, 3 sg. și pl. subalimenteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink