SUBȚIRÍME s. f. Însușirea de a fi subțire. – Subțire + suf. -ime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBȚIRÍME s. (înv.) subțietate, subțirenie. (~ unui fir textil.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

subțiríme s. f., g.-d. art. subțirímii; pl. subțirími
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink