STURLUBÁTIC, -Ă, sturlubatici, -ce, adj. (Pop.) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat. [Var.: (reg.) sturluibátec, -ă, sturlubátec, -ă, sturluibátic, -ă adj.] – Sturluibat + suf. -ic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gvd | Semnalează o greșeală | Permalink

STURLUBÁTIC adj. v. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sturlubátic adj. m., pl. sturlubátici; f. sg. sturlubátică pl. sturlubátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șturlubátic v. sturlubátic
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink