sturá, pers. 3 sg. stureáză, vb. I (reg.) 1. (refl.; despre fulgii de zăpadă sau picăturile de ploaie) a se solidifica; a îngheța. 2. (înv.) a bruma. 3. a bura.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STÚRĂ s. v. chiciură, promoroacă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink