STUPOÁRE s. f. 1. (Livr.), Stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoție puternică; uimire, stupefacție. 2. (Med.) Simptom care apare în unele psihoze, manifestat prin deprimare, amuțire, imobilitate și insensibilitate completă. – Din fr. stupeur, lat. stupor, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

STUPOÁRE f. 1) v. STUPEFACȚIE. 2) Stare patologică caracterizată prin deprimare și insensibilitate completă. [G.-D. stuporii] /<fr. stupeur, lat. stupor, ~oris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STUPOÁRE s.f. 1. Uluire; stupefacție. 2. Stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducând la amuțire și la imobilitate completă. [< fr. stupeur, cf. lat. stupor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STUPOÁRE s. f. 1. stupefacție. 2. stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducând la amuțire și la imobilitate completă; stupor. (< fr. stupeur, lat. stupor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STUPOÁRE s. v. uimire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stupoáre s. f., g.-d. art. stupórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink