STUFÍCOL, -Ă, stuficoli, -e, adj. De stuf; care ține de valorificarea stufului. – Stuf + suf. -icol.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STUFÍCOL, -Ă adj. Referitor la stuficultură. [< stuf + -(i)col].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STUFÍCOL, -Ă adj. de stuf. (< stuf + -icol)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
stufícol adj. m., pl. stufícoli; f. sg. stufícolă, pl. stufícole
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
stufícol, -ă adj. (bot.) De stuf ◊ „Am vizitat marele combinat stuficol de la Brăila.” Sc. 15 IV 61 p. 3 (din stuf + -icol; Graur T. 268, Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 393; LTR; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink