STRUȚUȘÓR, struțușoare, s. n. (Reg.) Struțișor. – Struț2 + suf. -ușor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STRUȚUȘÓR1, struțușoare, s. n. (Reg.) Struțișor. – Din struț2 + suf. -uș-or.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STRUȚUȘÓR2, struțușori, s. m. (Bot.) Brădișor (2).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STRUȚUȘÓR s. v. brădișor, buchețel, cornișor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
struțușór s. n., pl. struțușoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink