STROBÍL, strobili, s. m. 1. (Zool.) Corpul inelat al teniei adulte. 2. (Bot.) Con compact la unele conifere. – Din fr. strobile.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STROBÍL s.m. 1. Con sau fruct compus al coniferelor. ♦ Spic purtător de sporange, la ferigi etc. 2. Corpul unui vierme inelat, alcătuit din proglote. [< fr. strobile, cf. gr. strobilos – obiect în spirală].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STROBÍL s. m. 1. fruct compus al coniferelor. ◊ spic purtător de sporange, la ferigi etc. 2. corpul unui vierme inelat, din proglote. (< fr. strobile, lat. strobilus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

strobíl s. m., pl. strobíli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink