STRIVITÓR, -OÁRE, strivitori, -oare, adj. Care strivește sau poate strivi; fig. zdrobitor, nimicitor. ♦ Fig. Care apasă, copleșește, covârșește. – Strivi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRIVITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care strivește. /a (se) strivi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRIVITÓR adj. v. copleșitor, covârșitor, decisiv, determinant, hotărâtor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

strivitór adj. m., pl. strivitóri; f. sg. și pl. strivitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink