STRICȚIÚNE, stricțiuni, s. f. (Fiz.) Contracție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. striction.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STRICȚIÚNE s.f. Micșorare a dimensiunilor unui obiect; gâtuire; strictură. ♦ Constricțiune. [Pron. -ți-u-. / < fr. striction, cf. lat. stringere – a strânge].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRICȚIÚNE s. f. micșorare a dimensiunilor unui obiect; contracție. ◊ constricție. (< fr. striction, lat. strictio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STRICȚIÚNE s. 1. v. contracție. 2. v. subțiere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stricțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. stricțiúnii; pl. stricțiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink