2 definiții pentru stricăți, stricățire   ▷ conjugări / declinări

stricățí, stricățésc, vb. IV refl. (reg.; despre oameni) a se strica, a se degrada, a se deterioara, a se paradi, a se rablagi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

STRICĂȚÍRE s. f. v. stricăți. [DAR]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink