stricățésc, stricățeáscă, s.m. și f. art. (reg. și fam.) persoană tânără căreia îi place viața ușoară.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

stricățí, stricățésc, vb. IV refl. (reg.; despre oameni) a se strica, a se degrada, a se deterioara, a se paradi, a se rablagi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink