STRICĂȚEL, -EÁ, -ÍCĂ, stricăței, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat (7); (cam) depravat, corupt. ♦ (Pop.) Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului). – Strica + suf. -ățel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

stricățél adj. m., pl. stricățéi; f. sg. stricățícă/stricățeá, pl. stricățéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink