strechére s.f. (înv.; despre animale) pornire în goană; sperietură de streche; goană nebunească a vitelor din cauza strechei.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STRECHEÁ, strechez, vb. I. Intranz. (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni. – Din streche.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A STRECHEÁ pers. 3 ~ză intranz. 1) (despre animale) A fugi înțepat sau ca înțepat de streche. 2) fig. pop. A se comporta în mod straniu, neobișnuit. 3) fig. A da semne de nebunie. /Din streche
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRECHEÁ vb. (MED. VET.) (reg.) a bâzdări. (O vită care a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRECHEÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

strecheá vb., ind. prez. 1 sg. strechéz, 3 sg. și pl. strecheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink