STRĂVÉCHI, -E, străvechi, adj. 1. Care datează de foarte multă vreme; foarte vechi. ♦ (Prin exagerare sau glumeț) Vechi, uzat. 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii, care aparține antichității sau preistoriei. – Stră- + vechi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂVÉCHI ~e (~i) Care este moștenit de la strămoși; transmis prin moștenire; strămoșesc; străbun. Vremuri ~. Așezare ~e. /stră- + vechi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂVÉCHI adj. 1. (livr.) imemorabil, imemorial, (înv.) nepomenit, preavechi, (înv. fig.) sur. (Din vremuri ~.) 2. v. arhaic. 3. secular. (O tradiție ~.) 4. străbun. 5. v. bătrân.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

străvéchi adj. m., f. străvéche, art. străvéchea, g.-d. art. străvéchii; pl. m. și f. străvéchi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink