strănutătór, strănutătoáre, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care strănută; care produce strănutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiuțe-albe, rotoțele-albe, coada-șoricelului.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

IARBĂ-STRĂNUTĂTOÁRE s. v. spânz.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂNUTĂTOÁRE s. pl. v. rotoțele-albe.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂNUTĂTOÁRE s. (BOT.; Achillea cartilaginexa) (reg.) cănăcei (pl.), ciucurei (pl.), rotoțele-albe (pl.), schinteiuțe-albe (pl.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink