STRĂNEPOÁTĂ ~e f. Fiică a nepotului sau a nepoatei în raport cu străbunicii. /stră- + nepoată
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

strănepoátă s. f., g.-d. art. strănepoátei; pl. strănepoáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂNEPÓT, -OÁTĂ, strănepoți, -oate, subst. 1. S. m. și f. Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică, considerat în raport cu străbunii (2) lui; copil al nepotului de frate sau de soră, considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui. 2. S. m. pl. Urmași, descendenți. – Stră- + nepot.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂNEPÓT ~ți m. 1) Fiu al nepotului sau al nepoatei în raport cu străbunicii. 2) la pl. Urmași ai generației anterioare. /stră- + nepot
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂNEPÓT s. (rar) răznepot.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

strănepót s. m., pl. strănepóți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink