STRÂMTOÁRE, strâmtori, s. f. 1. Loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare. ♦ P. gener. Loc îngust. 2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi strâmt. 4. Fig. Situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară). – Strâmt + suf. -oare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRÂMTOÁRE ~óri f. 1) Trecătoare îngustă în munți (pe unde se poate trece pe jos); strungă. 2) Spațiu restrâns; îngustime. 3) Fâșie îngustă de apă, strâmtorată de uscat, care leagă două bazine acvatice (mări sau oceane). 4) fig. Situație (materială) grea; ananghie. ◊ A se afla (sau a fi) la ~ a fi într-un impas. /strâmt + suf. ~toare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRÂMTOÁRE s. 1. v. pas. 2. v. chei.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRÂMTOÁRE s. v. dificultate, impas, încurcătură, îngustime.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

strâmtoáre s. f., g.-d. art. strâmtórii; (locuri înguste) pl. strâmtóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

strâmtoare, strâmtori s. f. (er.) vagin.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a naviga în strâmtoarea Dardanele (glum. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink