STRÂMTÍME, strâmtimi, s. f. (Rar) Faptul de a fi strâmt; loc strâmt. – Strâmt + suf. -ime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRÂMTÍME s. v. îngustime, micime.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Strâmtime ≠ lărgime
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

strâmtíme s. f., g.-d. art. strâmtímii; pl. strâmtími
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink