STRÂMBĂTÚRĂ, strâmbături, s. f. 1. Faptul de a (se) strâmba; grimasă, schimonoseală, schimonositură a feței; strâmbet. ♦ Imitare (în batjocură) a gesturilor, mimicii cuiva. ♦ Fig. Fandoseală, sclifoseală. 2. (Concr.) Obiect strâmb, încovoiat. – Strâmba + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRÂMBĂTÚRĂ ~i f. 1) Contractare (voită sau involuntară) care strâmbă fața; grimasă. 2) fig. Cuvânt sau gest care imită în batjocură felul de a fi al cuiva. 3) Obiect strâmb. /a (se) strâmba + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRÂMBĂTÚRĂ s. 1. deformare, scâlcietură. (O ~ la încălțăminte.) 2. v. grimasă. 3. v. maimuțăreală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

strâmbătúră s. f., g.-d. art. strâmbătúrii; pl. strâmbătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink