strâjnicí, strâjnicésc, vb. IV (reg.) a (se) tunde rău.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STRÂJNIC ~ci m. pop. Cal de la unu până la trei ani, neînvățat cu tracțiunea; mânzoc. /cf. sl. strižniku
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRẤJNIC, -Ă, strâjnici, -ce, s. m. și f. (Înv. și reg.) Cal (sau iapă) între unu și trei ani, neînvățat la ham. – Slav (v. sl. strižĩnikŭ).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

STRÂJNIC s. v. noaten.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

strâjníc, strấjnică, s.m. și f. 1. (înv. și pop.) mânz, cârlan, mânză, noaten, tretin. 2. (reg.) berbec.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

strîjnic (-ci), s. m. – Mînz de unul sau doi ani. – Var. strîșnic, înv. strijac, strușnic. Sl. strižĭnikŭ, de la strižati „a tunde oile” (Cihac, II, 374); pentru semantism, cf. costreș.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink