STIVUITÓR, -OÁRE, stivuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care se ocupă cu stivuirea; stivator. [Pr.: -vu-i-] – Stivui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STIVUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor care face stive. /a stivui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STIVUITÓR s. (rar) stivator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stivuitór s. m. (sil. -vu-i-), pl. stivuitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stivuitoáre s. f. (sil. -vu-i-), g.-d. art. stivuitoárei; pl. stivuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

STIVUITÓR, stivuitoare ~ 2. S. n. Utilaj mobil destinat încărcării, descărcării, deplasării pe distanțe scurte și stivuirii unor sarcini de dimensiuni și greutăți apreciabile.
Sursa: Neoficial | Adăugată de ivascu | Semnalează o greșeală | Permalink