STIVÁRE, stivări, s. f. (Rar) Acțiunea de a stiva și rezultatul ei; stivuire. – V. stiva.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STIVÁRE s.f. Acțiunea de a stiva și rezultatul ei; stivaj. [< stiva].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STIVÁRE s. v. stivuire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stiváre s. f., g.-d. art. stivării; pl. stivări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STIVÁ, stivez, vb. I. Tranz. (Rar) A stivui. – Din stivă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STIVÁ vb. I. tr. (Mar.) A așeza încărcătura unei nave în stivă. [< it. stivare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STIVÁ vb. tr. a așeza mărfurile din magazia unei nave în stivă. (< it. stivare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STIVÁ vb. v. stivui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stivá vb., ind. prez. 1 sg. stivéz, 3 sg. și pl. stiveáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink