stipulát adj. m., pl. stipuláți; f. sg. stipulátă, pl. stipuláte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STIPULÁ, stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act, într-un contract. – Din fr. stipuler, lat. stipulare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A STIPULÁ ~éz tranz. livr. (clauze, dispoziții etc.) A indica în mod special (într-un act juridic); a specifica. /<fr. stipuler, lat. stipulare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STIPULÁ vb. I. tr. A introduce, a enunța, a prevedea o clauză, o condiție într-un contract. [< fr. stipuler, cf. lat. stipulare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STIPULÁ vb. tr. a face o stipulație. (< fr. stipuler, lat. stipulari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STIPULÁ vb. v. prevedea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stipulá vb., ind. prez. 1 sg. stipuléz, 3 sg. și pl. stipuleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink