STIPULÁȚIE, stipulații, s. f. (Jur.) Prevedere, clauză menționată într-un act, sau într-un contract. – Din fr. stipulation, lat. stipulatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STIPULÁȚIE ~i f. Condiție deosebită prevăzută într-un act juridic; clauză contractuală. [G.-D. stipulației] /<lat. stipulatio, ~onis, fr. stipulation
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STIPULÁȚIE s.n. Stipulare, prevedere, clauză introdusă într-un contract. [Gen. -iei, var. stipulațiune s.f. / cf. fr. stipulation, lat. stipulatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STIPULÁȚIE s. n. (jur.) prevedere, clauză introdusă într-un contract, tratat etc. (< fr. stipulation, lat. stipulatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STIPULÁȚIE s. v. clauză.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stipuláție s. f. (sil. -ți-e), art. stipuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. stipuláției; pl. stipuláții, art. stipuláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink