STILÍSTICĂ f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul stilurilor limbii și al încărcăturii emoțional-expresive a mijloacelor de limbă. [G.-D. stilisticii] /<fr. stylistique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STILÍSTICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul stilurilor limbii literare. ♦ Studiul mijloacelor de exprimare ale unei limbi privite sub aspectul conținutului lor afectiv. [Cf. fr. stylistique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

stilístică s. f., g.-d. art. stilísticii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STILÍSTIC, -Ă, stilistici, -ce, adj., s. f. 1. Care ține de stil (I 1), privitor la stil; privitor la mijloacele de exprimare afectivă, la caracterul afectiv al expresiei. 2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele de exprimare ale unei colectivități, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor din punctul de vedere al conținutului lor afectiv, al expresivității sau din punctul de vedere al calităților și normelor lor. – Din fr. stylistique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STILÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de stil; propriu stilului. Procedeu ~. /<fr. stylistique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STILÍSTIC, -Ă adj. 1. Privitor la stil. 2. Care se referă la mijloacele de exprimare afectivă a limbii. [Cf. fr. stylistique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STILÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la stil, la mijloacele de exprimare afectivă a limbii. II. s. f. disciplină care studiază stilurile limbii literare. (< fr. stylistique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

stilístic adj. m., pl. stilístici; f. sg. stilístică, pl. stilístice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink