STIHUITÓR, stihuitori, s. m. Versificator, poet. [Pr.: -hu-i-] – Stihui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STIHUITÓR ~i m. 1) înv. Autor de stihuri; versificator. 2) peior. Poet lipsit de talent. /a stihui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STIHUITÓR s. v. poet, versificator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stihuitór s. m. (sil. -hu-i-), pl. stihuitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink