STIHUÍRE, stihuiri, s. f. (Rar) Faptul de a stihui; versificație; poezie. – V. stihui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STIHUÍRE s. v. versificare, versificație.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
stihuíre s. f., g.-d. art. stihuírii; pl. stihuíri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STIHUÍ, stihuiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Rar) A face, a compune versuri; a versifica. – Stih + suf. -ui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A STIHUÍ ~iésc intranz. înv. A compune versuri; a face poezii; a versifica. /stih + suf. ~ui
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STIHUÍ vb. v. rima, versifica.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
stihuí2, stihuiésc, vb. IV refl. (reg.; despre apa din fântână) a se curăța.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
stihuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stihuiésc, imperf. 3 sg. stihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. stihuiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink