STÍGMĂ, stigme, sf. (Biol.) Organit fotosensibil al flagelatelor, în formă de pată roșie lângă corpusculul bazal, care servește la orientarea animalului spre lumina cea mai potrivită. – Din lat., fr. stigma.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STÍGMĂ s.f. (Zool.) 1. Organit specializat pentru recepționarea excitațiilor luminoase, la protozoare. 2. Stigmat (2, 3). [< fr., it., lat., gr. stigma].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STÍGMĂ1 s. f. 1. organit specializat pentru receptarea excitațiilor luminoase, la protozoare. 2. stigmat (3, 4). (< fr., lat. stigma)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
-STÍGMĂ2 elem. stigmati-.
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
stígmă s. f., pl. stígme
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink