STICLÚȚĂ, sticluțe, s. f. Diminutiv al lui sticlă (II); sticlișoară, sticluliță. [Var.: (reg.) steclúță s. f.] – Sticlă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STICLÚȚĂ s. (rar) sticlișoară, sticluliță, sticlușoară, (reg.) șipușor, (Transilv. și Bucov.) glăjiță, glăjuță. (O ~ cu parfum.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sticlúță s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. sticlúței; pl. sticlúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink