STIC, sticuri, s. n. Orificiu de golire la furnalul de oțel Siemens-Martin.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

STIC s. v. spetează.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

știc, ștícuri, s.n. (reg.) 1. băț. 2. băț bifurcat la un capăt cu care se zdrobesc strugurii pentru a obține mustul; mustuitor, ștircă. 3. (în forma: știci) prăjină cu care se conduce barca. 4. (în forma: stic) spetează la loitră.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

știc (-curi), s. n. – (Înv.) Baionetă. Germ. Stich, prin intermediul rus. štyk (Cihac, II, 393). – Pare dublet al lui stici, s. n. (prăjină).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink