STÍBIU s. n. (Chim.) Antimoniu. – Din lat. stibium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

STÍBIU n. Metaloid alb-argintiu, întrebuințat pentru realizarea unor aliaje în poligrafie, în industria cauciucului și în tehnică; antimoniu. /<lat. stibium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STÍBIU s.n. Antimoniu. [Pron. -biu. / < lat. stibium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STÍBIU s. n. antimoniu. (< lat. stibium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STÍBIU s. (CHIM.) antimoniu, (înv.) sârmea, surmă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stíbiu s. n. [-biu pron. -biu], art. stíbiul; simb. Sb
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink