STELÍT s. n. Aliaj de cobalt, crom, molibden, tungsten, fier etc., dur și inoxidabil, din care se fac instrumente chirurgicale sau piese cu care se lucrează la temperaturi înalte și în medii oxidante. – Din fr. stellite, germ. Stellit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STELÍT n. Aliaj complex (de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier), foarte dur, inoxidabil, cu rezistență mare la temperaturi înalte, întrebuințat la fabricarea instrumentelor chirurgicale, a unor scule așcheietoare și la acoperirea unor piese supuse uzurii. /<fr. stellite, germ. Stellit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STELÍT s.n. Aliaj de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier, dur și inoxidabil. [< fr. stellite, germ. Stellit].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STELÍT s. n. aliaj de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier, dur și inoxidabil. (< fr. stellite, germ. Stellit)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

stelít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STELÍ, stelesc, vb. IV. Intranz. (În expr.) A-i steli (cuiva) ochii, se spune când cineva are o amețeală și i se pare că vede stele în fața ochilor. – Din stele (pl. lui stea).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

stelí, stelésc, vb. IV 1. (înv.) a luci. 2. (reg.; despre stele) a răsări.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink