STELÁR¹, stelari, s. m. (Rar) Colindător cu steaua, copil care umblă cu steaua. – Stea + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STELÁR², -Ă, stelari, -e, adj. Care aparține stelelor, privitor la stele. ♦ Hartă stelară = hartă care reprezintă constelațiile de pe bolta cerească. ♦ Care are formă de stea. ♦ (Rar) Plin de stele; înstelat. – Din fr. stellaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STELÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de stele; propriu stelelor; astral; sideral. 2) Care are forma unei stele; ca o stea. /<fr. stellaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STELÁR, -Ă adj. Referitor la stele, al stelelor. ♦ În formă de stea. [Cf. fr. stellaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STELÁR, -Ă adj. 1. referitor la stele. 2. în formă de stea; stelat. ♦ ganglion ~ = ganglion cervical al sistemului simpatic, care prezintă ramificații stelare. (< fr. stellaire, lat. stellaris)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STELÁR adj. (ASTRON.) sideral, (înv.) stelin. (Lumină ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stelár, stelári, s.m. 1. (înv.) astrolog. 2. (pop.) colindător cu steaua.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

stelár adj. m., pl. stelári; f. sg. steláră, pl. steláre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stelár s. m., pl. stelári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink