STEL, steluri, s. n. (Bot.) Cilindru (4) central. – Din germ. Stele.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STEL s.n. (Bot.) Partea centrală din structura rădăcinii și tulpinii, care conține țesuturile conducătoare; cilindru central. [< germ. Stele].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STEL1 s. n. cilindru central al axei vegetalelor vasculare, care conține țesuturile conducătoare. (< fr. stèle, germ. Stele)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STEL2(O)-, -STÉL, -STELÍE elem. „cilindru central”. (< fr. stél/o/-, -stèle, -stélie, cf. lat. stela, gr. stele)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
stel s. n., pl. stéluri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink