STEÁJER s. n. v. steajăr.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

steájer, steájăre, s.n. (pop.) 1. par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia de înfășoară funia în timpul treieratului. 2. (fig.; înv.) centru. 3. (reg.; în formele: șteajer, ștejer) prăjină ascuțită la capete și înfiptă în pământ, în jurul căreia se clădesc clăile de grâu sau de fân; par. 4. (reg.; art.) steaua polară.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

steájer (-re), s. n. – Par înfipt în mijlocul ogorului de care se leagă caii care treieră. – Var. stejer, steajăr. Sl. stežerŭ (Tiktin).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STEÁJERUL s. art. v. steaua polară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink