STAUROLÍT s.n. Silicat natural de aluminiu și de fier hidratat. [Pron. sta-u-. / < fr. staurolite, cf. gr. stauros – cruce, lithos – piatră].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STAUROLÍT s. n. silicat natural de aluminiu și de fier hidratat. (< fr. staurolite)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
staurolít s. n. (sil. sta-u-), pl. staurolíte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STAUROLÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. stauros „cruce” + lithos „piatră”) s. n. Mineral, silicat natural de aluminiu și de fier, cristalizat în sistemul rombic. Este brun-roșiatic până la negricios, sticlos și dur și se găsește în constituția unor șisturi cristaline; varietățile transparente sunt întrebuințate ca pietre semiprețioase. S. se exploatează în cantități importante în Canada, Brazilia, Franța, Elveția și S.U.A.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
staurolit, (engl.= staurolite) FeAl4SiO4O2(OH)2, s. rombic; min. indicator de metamorfism înalt (în faciesul amfibolitelor cu s.). Se întâlnește în ș. crist. din unitățile carpatice.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Formula staurolitului nu se poate determina cu exactitate, compoziția putînd varia destul de mult. De asemenea, conține pe lîngă fier magneziu și zinc, o formulă alternativă (și care depinde de la eșantion la eșantion) fiind: (Fe2+,Mg,Zn)2Al9(Si,Al)4O20(OH)2 -
raduborza