STÁTU-QUÓ s. n. Stare care a existat mai înainte, care se menține și în momentul de față și în raport cu care se apreciază efectele unui tratat, ale unei convenții etc. – Loc. lat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STATU-QUO [pr.: statu-cvó] n. Situație existentă sau care a existat la un moment dat, în raport cu care se apreciază efectele unui tratat, ale unei convenții etc. /Cuv. lat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STATU-QUO s.n. invar. Situație existentă sau care a existat la un moment dat. [Pron. statu-cvó. / < lat. statu quo (ante bellum) – stare care a existat (înainte de război)].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STATU-QUO CVÓ/ s. n. situație existentă sau care a existat la un moment dat. (< lat. statu quo)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

státu-quó s. n. [-quo pron. -cvo]
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink