STATORNICITÓR, statornicitori, s. m. (Rar) Persoană care statornicește, care stabilește; întemeietor. – Din statornici + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

statornicitór, statornicitóri, s.m. (înv.) întemeietor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink