STATÓR, statoare, s. n. Parte a unei mașini de forță (generatoare sau motoare) care este imobilă în timpul funcționării mașinii, fiind solidarizată cu carcasa mașinii sau constituind însăși carcasa. – Din fr. stator, germ. Stator.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STATÓR ~oáre n. tehn. Parte a unei mașini de forță motoare sau generatoare (înăuntrul căreia se învârtește un rotor). /<fr. stator, germ. Stator
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STATÓR s.n. Partea fixă a unei mașini de forță înăuntrul căreia se învârtește rotorul. [< fr. stator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STATÓR s. n. partea fixă a unei mașini de forță, înăuntrul căreia se învârtește rotorul. (< fr. stator, germ. Stator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

statór s. n., pl. statoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

Stator, denumire purtată de Iupiter în mitologia romană pentru faptul că o dată, de mult, pe vremea lui Romulus, a stăvilit un atac al romanilor împotriva sabinilor.
Sursa: Mitologic (1969) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink