STÁROSTE, starosti, s. m. 1. Conducător al unei corporații, al unei bresle din trecut; p. gener. conducător, șef, fruntaș. 2. Persoană care conducea în trecut (în Moldova) un ținut aflat la marginea țării. 3. (Reg.) Persoană trimisă oficial de un tânăr la părinții unei fete pentru a o cere în căsătorie; pețitor; p. ext. persoană care conduce ceremonia nunții. – Din sl. starosta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STÁROSTE ~i m. 1) ist. Conducător administrativ al unui oraș, al unei cetăți. 2) ist. Conducător al unei bresle. 3) Persoană trimisă la părinții unei fete spre a o cere în căsătorie pentru altcineva; pețitor. 4) rar Persoană care dirijează ceremonia nunții. 5) reg. Persoană care are în grijă o biserică, îndeplinind și anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; țârcovnic. /<pol., ucr. starosta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STÁROSTE s. 1. (înv.) baș, proestos, protomeșter. (~ al unei bresle.) 2. (prin Ban. și Transilv.) tarisfat. (~ la nunțile țărănești.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STÁROSTE s. v. conducător, egumen, ispravnic, pețitor, pârcălab, stareț, șef, vătaf.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stároste s. m., pl. stárosti
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

staroste, starosti s. m. șef al unei bande de hoți.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

starostele curcănimii expr. (intl.) ministrul de interne.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink