STÁNIC, -Ă, stanici, -ce, adj. (Despre compuși ai staniului) Care conține staniu (tetravalent). ◊ Acid stanic = acid oxigenat al staniului. ♦ Privitor la staniu. – Din fr. stannique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STÁNIC, -Ă adj. (Chim.) Care conține staniu tetravalent. [< fr. stannique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STÁNIC, -Ă adj. (despre compuși ai staniului) care conține staniu tetravalent. (< fr. stannique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

stánic adj. m., pl. stánici; f. sg. stánică, pl. stánice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink