STÁNIȚĂ s.f. Subdiviziune a teritoriilor căzăcești din regiunea Donului și Kubanului; sat căzăcesc. [< rus. stanița].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STÁNIȚĂ, stanițe, s. f. Sat căzăcesc. – Rus stanica.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
stániță1, stánițe, s.f. (înv.) colibă; cabană.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
staníță s. f., g.-d. art. staníței; pl. staníțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink